Zona de confort. Plapuma aceea reconfortantă și protectivă în care ciorba e călduță, încălzită de mintea noastră, căreia nu-i place nimic mai mult decât să reziste oricăror schimbări de ritm, de peisaj sau de perspective ce ne scot din zona de confort.
Acum, sincer vorbind, cine se simte ok să renunțe la un job plătit decent care-ți aduce o siguranță financiară pe care o plătești zilnic cu sentimentul că ești captiv într-un loop: job fără satisfacții -> masă -> somn? Cine este dispus să iasă dintr-o relație de altfel toxică, în care singurele lucruri bune sunt poate faptul că partenerul s-a obișnuit cu stilul tău de viață și tu cu obiceiurile lui?
Dar pe de altă parte, ce-ar fi dacă? Ce s-ar întâmpla dacă schimbi traseul în care plimbi seară de seară câinele? Cum ar fi dacă încerci o clasă de yoga trecând peste miștourile potențiale (ce deseori ascund frustrări și invidie) ale prietenilor tăi? Cum ar fi dacă rupi puțin câte puțin din plasa de siguranță a unui salariu lunar și îți pui în intenție să-ți urmezi intuiția și pasiunile? Crezi că vei muri dacă te dezlipești de confortul aparent pe care ți-l oferă validarea societății și a cercului intim de prieteni și faci altceva în afara granițelor acceptabilului?
Începe cu puțin. Mergi cu metroul 2 săptămâni. Explorează un subiect considerat tabu. Gândește-te la ceva care îți face inima să se strângă și acționează în direcția respectivă. Acceptă eșecul și fă-l să devină parte din viața ta. Bucură-te de momentele frumoase și observă-te în cele mai puțin fericite.
Ieși din zona de confort. Fără așteptări. Mai devreme sau mai târziu îți vei mulțumi.